Întotdeauna am avut o mică, mare frustrare sau poate un complex, pentru că mama natură nu m-a înzestrat și pe mine cu ce au alte fete :D și anume, sâni. Recunosc că viață nu m-a făcut să trec prin momente neplăcute, de aceea tind să cred că am avut lângă mine, oamenii potriviți, I mean… bărbații potriviți. Dar… cu o “floare nu se face primăvară”, așa că “nu-ți pune silicoane, nu ai nevoie” te face să te simți bine, doar… temporar.

Well, eu aveam o rochiță și underwear… ce să mai arunc?! Și în momentul acela, mi-am dat seama că nu mai suport sutienul dublu push-up, dungile, etc. Totul s-a raportat la sutien 😊

Și stand eu așa pe gânduri, am zis: gata fată, ne punem țâțe!

Așa am început să fac research, să intru în toate grupurile posibile și imposibile și să “culeg date”, să citesc foarte mult despre subiectul asta, inclusiv m-am uitat la o operație live.

So… mi-am făcut listuța cu 3 most wanted doctors, dintre care l-am ales pe Dr. Bogdan Măciuceanu. Yep, el este creatorul noului meu look 😊

Consultația: Am pus mânuța pe telefon, am sunat-o pe asistenta domnului doctor, Iulia ♥, nu pot să mă abțin să nu pun o inimioară aici, m-a programat și uite-mă cum am ajuns în cabinetul de consultații.

Din momentul în care am intrat în cabinet, m-am simțit confortabil, asta e cuvântul cel mai potrivit. Ulterior, s-a creat o legătură și am simțit sentimentul de ÎNCREDERE.

Domnul doctor este o persoană foarte caldă, deschisă, răbdătoare și tratează întregul proces cu profesionalism și seriozitate. Mi s-a explicat întreaga procedură, ce trebuie să fac înainte și după operație și posibile complicații, why not? Am apreciat că mi s-a explicat pe înțelesul meu ceea ce urmează să fac. Atunci, am conștientizat că este o intervenție chirurgicală și nu o manichiură 😊

Și contează, contează foarte mult! Pentru că nu este totul roz și imediat după operație nu te duci la shopping în mall.

Au urmat măsurătorile, proba cu sizere, alegerea mărimii potrivite pentru a păstra armonia corpului și atunci am realizat din nou că omul din fața mea, doctorul, chirurgul din fața mea, a știut să mă “citească”. Și-a dat seama că nu vreau niște sâni mari, că nu vreau să îmi schimb măsură la haine și că tot ce îmi doream era să umplu un gol, dar să arăt natural.

În prezent, am 55 kg și 660 gr sunt în țâțe – 330 ml silicon în fiecare. :D. Se numesc Mentor, formă anatomică, proiecție înalta. Și mă fac să zâmbesc în fiecare zi când le văd!!

Am stat vreme de mai mult de o ora (și aș mai fi stat), am plecat cu listuța de analize (neapărat și test Covid – PCR) pe care trebuie să le pregătesc și ulterior, să stabilim data operației.

Dacă aveam un mic gram de incertitudine, în urma consultației, l-am pierdut și pe acela 😊.

Mi-am făcut analizele, totul ok și am programat data operației. În tot acest timp, evident că mai tresărea câte o întrebare, dar amândoi îți răspund foarte repede. Pentru că ei sunt o ECHIPA!

Ziua Operației

Mi s-a explicat ce trebuie să am la mine, chestii basic, pijama cu năsturei, bluze cu năsturei, orice să-ți facă viața mai ușoară după 😊 aaa, și periuță electrică.

Am ajuns la clinică pe la 13:30 (nemâncată), m-am internat, m-am schimbat, apoi a venit o asistență medicală care m-a dus în cabinetul domnului doctor pentru consultația dinaintea operației.

Eram tot cu zâmbetul pe buze, dar da… mă încercau niște emoții pe hol. Când am intrat în cabinet, am resimțit din sentimental de ÎNCREDERE și mi-au trecut emoțiile 😊.

Am trecut din nou prin toate explicațiile, indicațiile, procedura în sine, etc.

Bun… 15:30, a venit din nou asistenta medicală să mă conducă în sala de operație. Tot cu zâmbetul pe buze, cu glumele la mine (asta pentru că îmi era foarte foame), am intrat în sală unde m-a preluat domnul Dr. Bogdan Măciuceanu și doamna doctor anestezist. M-am pus pe masa de operație, i-am zis doamnei doctor să mă adoarmă cât mai repede pentru că mi-e foame. Well, nu cred că am terminat propoziția pentru că m-am trezit la reanimare 😊.

Domnul doctor era lângă mine, mă ținea de mână și îmi spunea că totul a ieșit foarte bine! Eram amețită, nu cred că am comunicat prea bine cu dânsul, dar a contat faptul că ERA ACOLO!

Am stat vreme de câteva ore la reanimare (înțeleg că așa e protocolul), timp în care nu am făcut decât să mă plâng că mă plictisesc.

Ulterior, am fost dusă la salon de către un asistent medical și spre norocul meu, am avut și o colegă de salon cu care am putut să împărtășesc experiența.

După Operație

Mă așteptam să-mi fie rău, să amețesc, eu aveam pe lista toate sentimentele prin care aveam să trec. Ei bine, nop. Nu mi-a fost rău, nu am amețit, am mers prima oară singură la baie (asistenta medicală m-a așteptat cumințică lângă ușa întrebându-mă la fiecare 5 sec, dacă sunt ok). M-am întors la pat, mi s-a explicat că am buton de CALL (inclusiv domnul doctor mi-a zis să-l folosesc fără rușine).

Nu am avut nevoie.

Condițiile clinicii și personalul medical sunt de nota 10. Nu-ți lipsește nimic și oricând este o persoană care ajunge imediat dacă acționezi butonul.

Nu am avut dureri, eram foarte vitează după operație (dar asta și datorită cocktail-urilor minunate care ți se administrează pe venă), am stat ore întregi de vorba cu colega mea, mai și dormeam, cam așa a trecut noaptea.

A două zi dimineața, urmează vizita și externarea. M-am asigurat că vine cineva după mine, care să mă ajute și cu “imitația de bagaj” pe care îl aveam la mine.

A venit domnul doctor, hi hi hi, ha ha ha, și hai să le vedem.

Ei bine… eu recunosc că m-am șocat puțin, în sensul că percepeam altfel lucrurile, toate informațiile pe care le aveam se șterseseră și am rămas puțin blocată… M-am trezit cu sâni! Mintea mea trebuie să lucreze și să conștientizeze! Păream ușor îngrijorată, dar domnul doctor fiind ACOLO și cu o experiență în spate, și-a dat seama că trec printr-un moment de spaima (cred) și a început din nou să-mi explice că această nu este forma lor finală și că sunt foarte inflamate.

De asemenea, nu pot să nu reproduc următoarea frază “Bustiera o vei purta non-stop, la început o vei urâ, după câteva zile o vei iubi”. Așa este! Am detestat-o, mă strângea, simțeam că nu pot să respir… acum la 3 luni, dacă n-o am pe mine, mă simt goală 😊.

M-am super liniștit, am mai stat de vorba, mi s-a explicat din nou ce trebuie să fac și să NU fac și am plecat acasă.

Ziua 3

Am ales Ziua 3, pentru că din punctul meu de vedere, a fost cea mai nașpa.

Țin să menționez că recuperarea după operație, nu a fost atât de grea pentru mine, comparând cu ce am citit pe grupuri sau ce am discutat cu alte fete, dar am simțit ca o febră musculară foarte puternică la nivelul pieptului și dureri de spate. În ziua 3, eu am cedat nervos. De ce? Pentru că eu nu aveam durerile de sâni de care povesteau celelalte fete, eram autonomă, daaar… nu reușeam să dorm noaptea din cauza poziției recomandate și a durerilor de spate din cauza poziției 😊.

Era foarte frustrant pentru mine să nu am dureri, iar problema să fie strict de la poziția de somn. Am luat în calcul toate scenariile negative, mi-am asumat greață, amețeală, dureri, dependență de o persoană care să mă ajute să mă descurc, regret de ce nu?…

Ce să vezi?! Eu nu aveam niciunul de mai sus, ci nu puteam să dorm…

Dar, am rezolvat și asta până la urmă. Salvarea a venit din partea unei prietene și șezlongul ei magic, pe care a dormit și ea după ce s-a operat. Da, ați citit bine: Șezlong!

Și de aici zicala: “Baba suferă la frumusețe”

Până la controlul de 14 zile, când se scot pansamentele (by the way, am avut pansamente rezistente la apă pe care le-am ținut 2 săptămâni), am stat “conectată” aproape în fiecare zi atât cu Iulia (♥) cât și cu domnul Dr. Bogdan Măciuceanu.

Este foarte important, mai ales pentru psihic (că nu te operezi în fiecare luna), că cei cu care ai ales faci pasul asta, SĂ FIE ACOLO! Să fie lângă ține.

Poate întrebările mele erau copilărești, poate temerile mele erau nefondate, EI AU FOST ACOLO! Mi-au răspuns de fiecare dată, chiar și prin video call la 11 pm.

Ei sunt în adevăratul sens al cuvântului, o ECHIPA! Dumnealui este în operații, dar rămâne Iulia pe poziții și oricând ai un răspuns.

Concluzii

Astăzi, 19.01.2022 (la 3 luni de la operație)

Nu regret nici măcar o secundă intervenția, din contra recomand tuturor femeilor care simt că au un “gol” să facă această schimbare. Mi-am recuperat încrederea în mine, zâmbesc mult mai des și îmi permit să zic că este un zâmbet plin de fericire. Nu pot să descriu în cuvinte emoțiile care mă încearcă când văd că și cel mai “lălâi” tricou se așează sexy pe mine. Și vara nu a venitîncă 😊. Dar, promit să revin cu update.

Și cel mai important, faceți schimbarea pentru voi! ♥ C.L.